Importul direct din China e una dintre cele mai rapide căi de a crește marja. E și una dintre situațiile în care o firmă preia, fără să-și dea seama, cele mai multe obligații de mediu. Motivul e simplu: când aduci tu marfa în România, legea te consideră pe tine operatorul care o introduce pe piața națională. Iar acel rol vine la pachet cu obligații pentru ambalaje, pentru produsele electrice și pentru baterii.

De ce importatorul are mai multe obligații decât un distribuitor

Dacă cumperi marfă de la un distribuitor din România, el a introdus-o deja pe piață și, în principiu, a preluat obligațiile pentru produs și ambalaj. Dacă o aduci tu direct din afara UE, tu ești primul. Același principiu se aplică și achizițiilor directe din alte țări UE, care nu sunt „import” vamal, ci achiziții intracomunitare, dar duc la aceleași roluri.

Întrebarea care contează nu e „a mai fost acest produs vândut în România?”, ci: cine apare ca importator în documentele vamale pentru unitățile tale? Dacă ești tu, pornește de la ideea că obligațiile sunt ale tale.

Ce obligații apar, pe rând

Ambalajele produselor importate

Tot ce vine în jurul produsului e ambalaj: cutia individuală, folia, buretele sau cartonul de protecție, cutia master de transport. Ca importator, ai de obicei de făcut următoarele:

  • să ții evidența cantităților introduse pe piață, pe tip de material;
  • să asiguri responsabilitatea extinsă (de regulă printr-un contract cu o organizație autorizată, OIREP);
  • să depui declarația la Fondul pentru Mediu cu aceste cantități.

Produsele electrice și electronice (EEE)

Dacă produsele funcționează cu curent sau baterie, iar tu le imporți, ești producător EEE în sensul legii, indiferent dacă produsul e generic, poartă marca fabricantului sau marca ta. Asta înseamnă de regulă înregistrare în registrul producătorilor, evidența cantităților și organizarea colectării deșeurilor rezultate.

Bateriile

Un produs cu acumulator încorporat aduce un flux separat de obligații pentru baterie. Ai nevoie de date tehnice pe care furnizorul chinez le are, dar rareori le trimite din proprie inițiativă: tipul și chimia bateriei, greutatea, capacitatea și câte baterii are fiecare produs.

Deșeurile de la depozit

Importul vine cu mult carton și folie, care rămân la tine după despachetare. Acestea sunt deșeuri generate de firma ta, cu evidență lunară pe coduri și raportare anuală.

Exemplu concret: un aparat electronic mic

Să zicem că imporți 1.000 de bucăți dintr-un mic aparat electronic cu acumulator încorporat.

Pasul 1, separi produsul de ambalaj. În cutie ai: aparatul, un încărcător, un cablu, o carcasă de protecție, o cutie interioară, un burete, o cutie exterioară, un sleeve de carton și o folie. Aparatul, încărcătorul și cablul sunt produs (EEE). Cutiile, buretele, sleeve-ul și folia sunt ambalaj. Carcasa poate fi accesoriu sau ambalaj, în funcție de utilizare.

Pasul 2, cântărești componentele de ambalaj pentru un produs, pe material: de exemplu 38 g carton, 4 g plastic. Apoi adaugi cota din cutia master: o cutie de 1.200 g la 100 de produse înseamnă încă 12 g carton pe bucată.

Pasul 3, înmulțești cu numărul de produse. (38 + 12) g carton × 1.000 = 50 kg carton; 4 g × 1.000 = 4 kg plastic. Acestea sunt cantitățile de ambalaj pentru luna în care marfa a fost introdusă pe piață. (Cifrele sunt ilustrative.)

Pasul 4, EEE și baterii. Greutatea netă a echipamentului (fără ambalaj) × 1.000 intră în evidența EEE. Greutatea bateriei × numărul de baterii × 1.000 intră în evidența bateriilor.

De aici rezultă cantitățile pentru declarații și pentru contractele de responsabilitate extinsă.

Ce documente să păstrezi de la fiecare import

  • facturile de achiziție și documentele vamale (DVI), care arată că tu ești importatorul;
  • lista produselor și cantităților pe fiecare transport;
  • fișele tehnice ale produselor și ale bateriilor;
  • fișa de cântărire a ambalajelor pentru fiecare produs reprezentativ;
  • contractele de transfer de responsabilitate (ambalaje, EEE, baterii);
  • declarațiile depuse și dovezile de depunere.

La un control, întrebarea nu e doar „ați declarat?”, ci și „pe ce v-ați bazat cantitățile?”. Fișa de cântărire și legătura cu documentele de import sunt dovada ta.

Greșeli frecvente la importatori

  1. „Furnizorul a plătit deja ceva pentru mediu.” Obligațiile din România nu sunt acoperite de ce face producătorul în China.
  2. Calculul ambalajului din greutatea coletului. Duce la cifre greșite, pentru că amestecă ambalajul cu accesoriile.
  3. Uitarea bateriilor încorporate. Sunt un flux separat chiar dacă nu se văd.
  4. Declararea cu întârziere a primelor luni de import. Obligațiile încep de la prima introducere pe piață, nu de când afli de ele.
  5. Lipsa fișelor tehnice. Fără greutatea și tipul bateriei nu poți clasifica și calcula corect.

Întrebări frecvente

Am un singur import pe an. Am aceleași obligații? Obligațiile apar de la introducerea pe piață, indiferent de frecvență. Volumul mic înseamnă de obicei efort și sume mai mici, nu lipsa obligațiilor.

Import prin intermediul unei firme de curierat sau al unei platforme. Cine e importatorul? Contează cine apare ca importator în documentele vamale. Verifică acest lucru înainte de prima comandă.

Produsul poartă marca mea. Schimbă ceva? Pentru EEE, dacă tu imporți, ești producător oricum. Marca proprie poate conta în situațiile în care cumperi produsul de la altcineva din UE.

Pornește corect de la primul container

Dacă abia începi importurile sau ai importat deja fără să știi de aceste obligații, cel mai bun prim pas e un diagnostic. Fă testul gratuit sau citește ghidul complet pentru magazine online. Pentru partea de ambalaje și declarații, vezi serviciul Ambalaje și AFM.